Cusco Este capitala departamentului care poartă același nume care se află în partea de sud-est a țării, cuprinzând zone ale munților și junglei. Numele provine din Quechua Qusqu sau Qosqo care înseamnă centru, buric, centură; Acest lucru se datorează faptului că, conform mitologiei incaști, lumile de dedesubt, vizibile și superioare, convergeau asupra ei. De atunci, orașul a fost numit buricul lumii.
Când au sosit cuceritorii spanioli, numele lor a fost castilianizat în Cuzco sau Cusco. Ambele nume sunt folosite până în 1993, când numele Cusco este oficializat, deși în țările vorbitoare de spaniolă este încă numit Cuzco. La 15 noiembrie 1533, orașul Cuzco a fost fondat de Francisco Pizarro, stabilind Plaza de Armas în locația pe care o păstrează până acum și care a fost și piața principală în timpul Imperiului Inca. Pizarro i-a acordat lui Cuzco numele de Ciudad Noble y Grande, la 23 martie 1534.
La 9 decembrie 1983 la Paris, UNESCO declară orașul Cusco drept patrimoniu cultural al umanității, făcându-l cea mai importantă destinație turistică din Peru. Centrul orașului păstrează clădiri, piețe și străzi din epoca prehispanică, precum și construcții coloniale. Printre principalele atracții ale orașului se numără: Cartierul San Blas, unde sunt concentrați meșterii și magazinele de meșteșuguri ale acestora, făcându-l unul dintre cele mai pitorești locuri din oraș; Strada Hatun Rumiyoq care duce la Barrio de San Blas și unde puteți vedea faimoasa piatră a celor douăsprezece unghiuri.
La fel de surprinzător este mănăstirea și Biserica din La Merced, unde se remarcă cloistele în stil baroc renascentist, precum și tarabele corului, picturile coloniale și sculpturile în lemn; Există, de asemenea, Catedrala, Plaza de Armas, Biserica Companiei, Qoricancha și Mănăstirea Santo Domingo.