Monika Zgustová a intrat în premiul Ángel Crespo fără să-și imagineze că ar putea câștiga, dar care a fost surpriza ei când a fost informată că a fost câștigătoarea concursului pentru traducerea ei din cehă în spaniolă a „Aventurilor soldatului bun Švejk”. Ea însăși a fost uimită să afle că a fost câștigătoarea, întrucât, însuși scriitorul și traducătorul, „erau multe cărți cu traduceri foarte bune, extrem de valabile, cărți lungi și dificile, de limbi și poezie clasice”.
Dar juriul a decis că Monika va fi câștigătorul celui de-al XIII-lea Premiu de Traducere Ángel Crespo pentru traducerea uneia dintre cele mai clasice din literatura cehă. „Aventurile soldatului bun Švejk” este o lucrare satirică neterminată, scrisă de regretatul Jaroslav Hašek și Monika explică într-un interviu acordat Radio Praga de ce a ales să prezinte această lucrare.
„Pentru că era o traducere pe care tocmai o făcusem, cred că a fost bine. A interesat mult oamenii, s-au vândut multe exemplare și este un clasic ceh, un clasic al literaturii mondiale. Și am crezut că ar putea concura bine cu celelalte cărți care au fost prezentate acolo. "
A concurat și a câștigat, dar nu înainte de a fi trebuit să depună eforturi mari de-a lungul anilor. În ciuda faptului că era cehă și vorbea fluent limba spaniolă aproape perfect, Monika a trebuit să lucreze din greu la această muncă pentru a obține rezultate satisfăcătoare, așa cum explică ea însăși.
„Cartea a apărut acum un an și am terminat traducerea acum aproximativ un an și jumătate. Dar lucrez la ea de mulți ani, pentru că este o traducere care nu se poate face în scurt timp. Sincer, trebuie să lucrezi, să te uiți și să te gândești la ea și să te întorci la muncă. Îmi foloseam adesea prietenii ca ascultători și le citeam o bucată din roman și dacă râdeau era un semn bun, dacă nu râdeam, o voi lucra din nou ”.
Aceasta este prima traducere directă din cehă în spaniolă a acestui roman și scriitoarea a reușit să simtă în propria sa carne toate dificultățile pe care le presupune o meserie ca a ei. În special, în această lucrare a întâmpinat numeroase dezavantaje, fiind un roman cu un registru de bază al instituțiilor în timpurile Imperiului Austro-Ungar. În plus, o altă complicație cu care a trebuit să se confrunte a fost amestecarea limbilor, deoarece personajele vorbesc atât cehă, cât și germană, continuă Zgustová.
„Traducerea acestei lucrări este foarte dificilă, mai ales datorită situației istorice care nu mai există astăzi. Hašek a portretizat Imperiul Austro-Ungar de la începutul primului război mondial. Un mediu cu multe limbi, Praga, unde se vorbea atât cehă, cât și germană, unde mai multe culturi au coexistat. Și, de asemenea, faptele care nu există astăzi ale Imperiului Austro-Ungar: monedele, pozițiile militare ... adevărul care mi-a dat multă luptă ”.
Aceasta nu este prima ei lucrare ca traducătoare, de fapt, are o lungă istorie în domeniul scrierii și traducerii. O călătorie pe care a realizat-o grație rătăcirilor sale de-a lungul anilor și prin care a absorbit tot felul de cunoștințe.
Monika Zgustová s-a născut la Praga, dar a emigrat în Statele Unite împreună cu părinții ei, unde și-a luat doctoratul în literatură comparată de la Universitatea din Illinois. După ce a călătorit dintr-un loc în altul, în anii '80 a ajuns să se stabilească la Barcelona, mai exact la Sitges, un mic oraș care i-a plăcut de la început și unde și-a făcut casa. Pe lângă spaniolă, Zgustová a învățat și cealaltă limbă oficială a Cataloniei, catalană, devenind astfel una dintre figurile cheie în introducerea literaturii cehe în Spania.
Peste 50 de lucrări au fost traduse în spaniolă și catalană de autori precum Bohumil Hrabal, Jaroslav Hašek, Karel Čapek sau Václav Havel, printre alții. Și astăzi, Monika este foarte mândră de poziția literaturii cehe din întreaga lume, deoarece se asigură că se face o muncă importantă pentru ao face cunoscută.
„Eu însumi am făcut multe traduceri din cehă în spaniolă și catalană. Am tradus aproape 50 de cărți. Pe lângă mine, există și alți traducători precum Fernando Valenzuela și acum au apărut tineri. Cred că situația este foarte bună, literatura cehă este cunoscută, oamenii o urmează. Oamenii o cunosc, cel puțin aici, la Barcelona, aș spune că oamenii cunosc literatura cehă aproape ca italiana ”.
Dar Zgustová nu numai că a făcut traduceri, dar și-a creat propriile opere. Modul ei de lucru constă în a scrie romane în cehă și apoi să le traducă ea însăși. Așa a publicat deja șase lucrări care au avut cu adevărat succes. Cea mai recentă lucrare a sa, „Poveștile lunii absente” (2010), situată la Praga, a primit Premiul Mercè Rodoreda pentru nuvele și narațiuni în limba catalană. O altă dintre lucrările sale remarcabile este „Femeia tăcută” (2005), un roman inspirat din viața bunicii sale din timpul nazismului și subjugarea ulterioară a comunismului. Este, de asemenea, autorul romanelor „Grădina de iarnă” (2009), „Monetărie proaspătă cu lămâie” (2002) și „Femeia celor 2001 de zâmbete” (XNUMX). Nu este surprinzător, deci, că scriitoarea a câștigat numeroase premii naționale și străine pentru opera sa.
Dar tot ceea ce străluceste nu este aur, deoarece traducerea propriei opere într-o altă limbă care este, de asemenea, stăpânită nu este o sarcină ușoară, chiar dacă pare la prima vedere. Monika discută despre avantajele și dezavantajele acestei misiuni.
„Auto-traducerea este dificilă, deoarece atunci când faci o traducere începi de la zero, faci doar traducerea acelei lucrări, dar nu ai scris-o, a fost scrisă de altcineva. Pe de altă parte, când te traduci, ai lucrat deja mult la roman și trebuie să te întorci la traducerea acestuia. Aceasta este partea proastă. Partea bună este că poți controla singur rândurile, vocabularul, registrul, simțul umorului. Și, de asemenea, că cărțile apar în trei limbi în același timp ”.
Cehă, spaniolă și catalană, o fuziune de limbi care aduce un mare succes în viața profesională a lui Monika Zgustová. Va trebui să așteptăm următorul său loc de muncă pentru a ști cu ce va surprinde din nou.