The stil denumit Cuzco Datorită unei viziuni destul de idealizate a scenelor reprezentate, fețele alungite și posturile hieratice ale personajelor ies din planuri descriptive foarte puține, iar toată atenția se concentrează asupra detaliilor colorate, cu motive mici, evidențiind frunza de aur. Cele două lucrări principale ale sale sunt Fecioara din Candelaria și Încoronarea Fecioarei, ambele păstrate în biserica San Pedro de Lima. La moartea lui Bitti în 1610, lucrarea sa a fost continuată de elevul său Diego de la Puente, la Trujillo, Cuzco și Lima, unde a ținut faimoasa cină din mănăstirea San Francisco.
Adevăratul fondator al școlii Cuzco este Diego Quispe Tito. Un pictor mestiz care a îmbogățit manierismul lui Bitti începând cu 1630 cu o grijă deosebită acordată peisajului, cu decorațiunile sale meticuloase care amestecă floră și faună abundente, stilizate, cu elemente inspirate de gravurile flamande.
El este autorul unei serii uriașe de lucrări, precum cele 12 momente din viața Sfântului Ioan Botezătorul, în biserica San Sebastián din Cuzco și cele 9 semne ale zodiacului Catedrala Cuzco. Basilio Santacruz este caracterizat în același timp de munții săi virgini ai Catedralei din Cuzco. De asemenea, a pictat în 1667 mai multe vieți din San Francisco, pentru mănăstirea care poartă același nume în orașul Cuzco, ca și pentru cea a Santiago de Chile în 24 de cadre.
Diego de la Puente a introdus figura arhanghelului purtând o arquebus, iar aceasta a fost preluată ulterior în masă la școala din Cuzco. Conform unei interpretări sincretiste, figura lui illapa, Zeul inca al fulgerului, precum și halourile care evocă razele zeului soarelui Inti. O altă capodoperă a Catedralei din Cuzco, celebra cină andină a fost pictată în 1750 de Marcos Zapata, autor prolific al frescelor din mănăstirea Bisericii Merced din Cuzco.